
Viața mincinoasă a adulților de Elena Ferrante
2021
304
Cred că nu mai e nicio persoană care să nu fi aflat de succesul răsunător pe care l-a avut povestea napolitană. Recunosc, și eu am adorat cărțile. Este, de fapt, și motivul pentru care am ales să citesc noua carte a Elenei Ferrante.
Am avut așteptări mari și am vrut să regăsesc o Ferrante stăpână pe poveste și cu stilul ei deja devenit inconfundabil. Nu pot spune că am fost dezamăgită. Chiar deloc. Însă, trebuie să fiu sinceră și să zic chiar de la început că nu este la fel! Bineînțeles că sunt conștientă că așa ar trebui să fie. Fiecare roman să fie diferit, de sine stătător și să îți ofere ceva nou. Dar dacă ați suferit de “Febra Ferrante” cred că știți la ce mă refer.
Cei care nu ați descoperit-o pe scriitoare până acum, personal vă recomand să o faceți cu Prietena mea genială, terminați tetralogia și apoi treceți la Viața mincinoasă a adulților.
Revenim în Napoli, unde facem cunoștință cu Giovanna, o fată de 13 ani, care trăiește alături de părinții ei în partea bună a orașului. Întreaga poveste ne este redată de ea, retrospectiv.
Când preadolescența începe să își spună cuvântul și toate modificările o copleșesc, neștiind cum să le gestioneze, aude o conversație a părinților care îi va schimba tot cursul vieții.
Discuția are loc după ce mama Giovannei i se plânge tatălui ei de rezultatele proaste la școală a fetei și îi înșiră toate plângerile pe care le-au avut profesorii. Însă încearcă să justifice situația, aducând în discuție schimbările din preadolescență, care au devenit tot mai evidente pentru toată lumea.
Reacția tatălui nu pare deloc ieșită din comun. Nicidecum cu efectele dezastruoase care o vor urma. Pur și simplu a spus ce a gândit în acel moment. De ce e așa de important? De ce are un impact atât de mare asupra Giovannei, care o aude întâmplător din camera ei?
Vittoria este mătușa Giovannei. O mătușă disprețuită, a cărei prezență este interzisă în casă, a cărei simplă existență este dovada unui trecut de care tatăl ei vrea cu tot dinadinsul să se dezică. Născut în zona săracă, industrială, a orașului Napoli, tatăl Giovannei reușise să plece, să se ridice pe scara socială.
Ferrante revine, practic, la una dintre temele ei preferate: tensiunile dintre clasele sociale.
Această comparație o face pe Giovanna să se prăbușească de durere. Bineînțeles și din cauza imaturității personajului, dar și din cauza unei imagini de ansamblu pe care i-au prezentat-o adulții, însă a fost cu adevărat cea reală?
Insistă să o cunoască pe Vittoria, iar după acea întâlnire acțiunea se precipită. Punctul culminant se atinge în momentul când mătușa Vittoria, un personaj extrem de dual și de controversat, o îndeamnă pe adolescenta Giovanna să se uite cu adevărat în viața adulților.
Inițial pare doar o frază nevinovată. Dar, inexplicabil, pare că a avut forța de a-i încheia copilăria Giovannei. Ca și cum ar fi privit totul până atunci printr-un văl transparent. Un văl al inocenței și al copilăriei, iar acel îndemn i l-ar fi luat de pe ochi. Și astfel viața reală a părinților ei și a prietenilor de familie i se așterne pentru prima dată în față cu toate secretele și minciunile. Unele de-a dreptul dureroase și greu de dus.
Viața mincinoasă a adulților este un roman plin de forță. Elena Ferrante revine cu aplomb. Reîntâlnim subiectele despicate de atâtea ori în Tetralogie: diferența dintre bogați și săraci, relația mamă fiică, feminitatea și vulgaritatea, femeia ca întreg. Și , bineînțeles redescoperim Napoli. Un Napoli care îi aparține lui Ferrante. Unul care ne fascinează fie că vrem, fie că nu!
Și în care eu vă invit cu drag!
De sus, din cabina camionului, lumea pare mică și insignifiantă. De multe ori când rulez cu o viteză de siguranță, mă gândesc cum ar fi să calc accelerația până la podea și să merg drept înainte, fără să îmi mai pese. Un Dumnezeu al șoselelor, al lumii întregi. Aș nimici totul în cale și nu aș mi-aș întoarce nicio clipă privirea înapoi. Un apel pe stație mă trezește la realitate: mai multe mașini de poliție au pornit…
Am primit o invitație de la Căsuța Oliviei la un frumos interviu literar. Nu am mai participat niciodată la astfel de provocări, dar nu am putut refuza, mai ales că este vorba despre cărți. Citesc de mic copil. Lumea cărților a fost dintotdeauna oaza mea de liniște și evadare. Azi, nu o mai fac atât de mult, pe cât mi-ar plăcea, dar tot nu las să treacă o zi fără să parcurg, măcar câteva pagini. Mulțumesc, Mădălina…
Zilele acestea, Diana de la Illusion`s street și De-ale Dianei ne-a întrebat pe grupul ei de pe Facebook care e cel mai citit articol de pe blog. Și cu această ocazie am descoperit la Ana de la A drop of inspiration un articol foarte frumos, de fapt o provocare, și anume Portretul chinezesc. Iar cum mie îmi plac provocările, le-am cerut acordul și am preluat-o și eu. Să vedem despre ce este vorba! Dacă aș fi o…
Grozavii mei își vedeau liniștiți de viață. Zi cu zi. Nimic spectaculos. Nimic special. Îmbrățișări lungi în clipe scurte, sărutări tandre date pe fugă. Și vine ziua. Ziua când problemele cotidiene s-au așternut peste ei ca o promoroacă. Grozava se scutura destul de ușor de ea, încercând să-și recapete sprinteneala pașilor. Însă Grozavul…. Pentru Grozav era o adevărată corvoadă. Se simțea încovoiat de greutatea ce trebuia purtată parcă mereu. Privea din ce în ce mai des…
Grădina Sofiei de Suzănica Tănase este o carte pe care dacă apuci să o deschizi nu-i mai dai drumul din mână. Exact așa mi s-a întâmplat și mie. Am zis, hai să văd un pic despre ce este vorba și câteva ore mai târziu îmi palpam, parcă la propriu, sufletul și mă miram că îmi e atât de la îndemână, că îmi e.
Povestea acestui volum m-a atras din prima clipă. Totul a pornit de la o serie de fotografii cu inscripții și graffiti surprinse pe zidurile Craiovei. Cristi Nedelcu le-a postat pe Facebook sub hastagul #zidurilepovestesc. Și ce frumos au început să rostească! Fiecare imagine s-a transformat în mintea autorului într-o poveste. Pe o parte le-a publicat pe blogul personal, pe altele le-a păstrat pentru sufletul lui. Însă la un moment dat a ales 12 dintre ele pe care le-a unit în cartea Graffiti.
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
Imi place stilul Elenei Ferrante, forta scrierii, personajele care sunt aratate fara perdea, etalandu-si slabiciunile sau dimpotriva, punctele tari, culoarea locala si, mai ales, mentalitatile.
Și mie îmi place foarte mult. Și mi-a plăcut și asta! ❤
Iubire amară am citit, m-a impresionat povestea și stilul autoarei. Trebuie să mă apuc de tetralogia, numai de bine aud despre ea. Apoi aceasta, așa cum recomanzi tu, Mona! ❤️
Mie personal Iubire amară mi s-a părut mult mai slabă decât restul, deci sigur vei iubi Tetralogia și Viața mincinoasă a adulților! Te pup!