Mi-a fost certat condeiul de atâtea ori, încât s-a strâns printre ridurile literelor și și-a ciobit curgerea.
I s-a reproșat că e prea tânăr și nu poate să spună ce alții au făcut-o deja, mult mai bine. L-au condamnat că a luat locul stetoscopului și că ar trebui să stea ascuns în buzunarul de la piept. Să își vadă de treaba lui și să nu mai încâlcească metafore puerile.
Condeiul meu s-a rușinat la început. A vrut să șteargă tot. Să își ceară scuze pentru naivitate și pentru virgulele puse greșit. S-a așezat cuminte într-un colț de masă, așteptând să i se ofilească cerneala.
Dar a venit ziua când l-am luat din nou în mână. O simplă atingere care ne-a făcut pe amândoi să tresărim. Scăldați în viață până-n gât ne-am lăsat cuprinși de panică și de renunțare. Până la acea atingere. Atunci ne-am relaxat și ne-am contopit. Am recitit și corectat și am început să netezim cuvintele cum știam noi mai bine.
Deoarece locul lui e în mâna mea și eu fără el nu mai sunt. Nu îmi certați condeiul, e încă mic și plin de vise. Însă literele lipite de el nu au fost niciodată mai pline de speranță și iubire.
Îmi iubesc condeiul, mă iubesc pe mine cu el în mână!
Sursa foto: pinterest.ro
Condeiul tău ne e izvor de visare. Nu lăsa nicio umbră să îl acopere!
Mulțumesc, Potecuță! ❤
Tare mare curaj prinde și mă bucură nespus! ??
De teamă că vom greși, renunțăm adesea la marile noastre pasiuni. Așa se nasc regretele!
Ai mare dreptate! Și ce norocoși suntem cei care ne-am definit pasiunea și credem în ea ❤
Ai grijă de condeiul tău pentru că e fermecat. ?
Oh, mulțumesc nespus! ??❤
Utilizeaza condeiul si darul minunat al iubirii de Cuvânt Adevarat, precum si iubirea inocentei infantile, ca o arma atotputernica, atemporala, imbatabila, o sabie cu doua taisuri, care va transa si separa raul de bine, întunericul de lumina, minciuna de adevar, facându-te biruitoare a descurajarii si intimidarii invidiei, geloziei si frustrarii dusmanilor iubirii si implicit a lui Dumnezeu.
https://biblia.resursecrestine.ro/ieremia/23#verset-29
Un sfârsit de zi si o saptamâna binecuvântata, alaturi de minunile tale scumpe, draga Mona !
Voi încerca! ? Mulțumesc, Iosif!
Condeiul tău e fermecat și nimeni înafară de tine nu poate scrie cu el. Intotdeauna vor exista și unele nemulțumiri, dar indiferent de oricine, tu dansează împreună cu al tău condei pe ritmul sufletului tău.
Mulțumesc din suflet, Dana! ❤ Așa fac, așa am să fac ? Și textul ăsta tot un dans a fost!
Locul condeiului e în mâna ta și ceea ce izvorăște din el iubim. Nimeni nu are voie să certe un condei pentru că e o voce.
Mereu mă îmbărbătează încurajările tale Em! Îți mulțumesc nespus de mult! ???
Până la urmă condeiul nu este altceva decât o prelungire a ta.
Cine ar putea fi supărat pe tine?
Mi-au făcut sufletul să zâmbească cuvintele tale! Îți mulțumesc nespus!
Mona cu al ei condei… Cam ca în „Avatar” mai știți? Când se făcea Tsa`Helu, legătura cu acele ființe fabuloase, Ikran, folosite la călărie și zbor… Așa este condeiul în mâna unui om talentat.
Eu socotesc că nimeni n-ar putea pune talentul Monei la îndoială. Și afirm asta personal, în calitatea pe care mi-o atribuie numele, dar și în asentimentul tuturor celor care i-au citit lucrările și sunt bucuroși să o facă și de aici înainte.
Cât de frumos!
Mulțumesc foarte mult! M-ați emoționat. Să ne citim cu drag în continuare!