Mergea cu mâinile băgate adânc în buzunarele paltonului. Un palton mult prea lung pentru statura ei. Lipsea doar o linie fină, pentru a mătura cu el praful de pe drum. Nu o deranja acest praf. Cred că nici nu îl observase, deși la cum părea că privește de atent vârful papucilor, aș spune totuși că-l văzuse. Doar că nu-i păsa. Altfel s-ar fi oprit, măcar pentru o secundă și le-ar fi redat, cu ajutorul unui șervețel, culoarea neagră. Ea, însă, călca plutind parcă, pe nori de praf.
O cută, parcă sculptată pe fruntea ei, îi împărțea simetric fața în două jumătăți egale, dar totuși diferite. Poate faptul că un ochi îi era albastru și celălalt căprui, îți accentua și mai mult senzația că privești două persoane.
Așa se simțea și ea. Împărțită. Avea de luat o hotărâre. Și nu se putea decide. Își strângea degetul mare în pumn, din când în când trăgând de el, parcă voia să-l mulgă de idei. Zadarnic gest.
“E prea mult praf!” gândi cu voce tare. Se sperie de sunetul ieșit involuntar. Dintre toate gândurile care îi treceau prin minte, doar ăsta a căpătat glas? Era contrariată. Se opri din mers și cuprinse împrejurimile cu o privire curioasă. “Da, e praf peste tot. Și eu sunt praf ! “
Terminase facultatea de Psihologie și încă nu își găsise de lucru. Nu știa ce să mai facă. “Poate am să vând praf, că tot e așa mult !” Barba mică începu să-i tremure într-un râs care îi scutură trupul firav, pierdut în paltonul mare. “Asta e ! Știu ! Am să vând fericire. E practic, tot praf în vânt.” Avea un râs molipsitor. Auzind-o, chiar ai fi crezut că ea poate deveni o vânzătoare de fericire.
Recomandarea nescrisă:
O puteți comanda aici:
Poze nescrise puteți vedea pe contul meu de Instagram 🙂
Sursa foto: pinterest.ro
*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.
Un déjà vu, magnific la superlativ ! Feelicitari ! 🙂
O duminica sublima, Suflet frumos !
Mulțumes mult, Iosif!
La fel îți doresc și ție!
Aş vrea să o întâlnesc şi eu pe vânzătoarea asta. Nu neaparat să cumpăr fericirea pe care o vinde. Ci aşa, să o întreb despre fire de praf în vânt…
Ce frumos ai scris. Iar. Ca de fiecare dată.