Ne pierdem încet identitatea. Ne negăm valorile și ne murdărim istoria. Ne e rușine cu povești, poate înfrumusețate pe alocuri, dar care ne ofereau eroi, vise, măreție și (de ce nu?) un sentiment de patriotism. Religia o despicăm în infinit și aducem argumente pentru “nu-uri”; nu mai vrem să credem în posibilitatea “da-urilor”. Nicio problemă, […]
Category: Nescrisele mele
Rugă pentru iertare
Doamne, ești acolo? Nu ți-am vorbit de mult. Nu îmi amintesc, de fapt să-Ți fi vorbit vreodată. Când sufletul îmi vibra în căutarea rugăciunii, începeam un monolog fără sfârșit. În zadar am ridicat pumnul spre Tine, în zadar am îngenuncheat în neputință. Cuvintele se năvăleau spre niște urechi surde. Poate asculți doar habotnicii și […]
Fără mască
Azi dimineață nu știam cu ce să mă îmbrac. O situație obișnuită deja transformată într-un clișeu, mai ales în lumea sexului frumos. Așa că, m-am apucat să scotocesc printre haine. Într-un colț de raft, undeva jos de tot, am dat peste o mască. M-am așezat și am privit-o îndelung. Nu mai țineam minte când […]
Cine ești tu?
Cine ești tu, femeia de care se va îndrăgosti fiul meu? Cine ești tu, cea care îl va cunoaște mai bine decât mine? Cine ești tu, care îi vei ști visele, îndoielile, temerile, speranțele și bucuriile, atunci când eu doar le voi putea intui? Cine ești tu, cea care va fi iubită, respectată și […]