Text și ilustrații: Anaphielle, Dana Codori

Din pragul ușii tot privea în casă, de parcă ar intra și n-ar intra.

Adineori era doar o copilă care fugea pe ici, pe colo-șa.

Miros de portocale desfăcute și cozonaci ce-n sobă se umflau,

Pisica ce torcea în colțul ăla și glasuri de copii ce colindau.

O mamă și un tată glumind se tachinau,

Râzând apoi cu hohot căminu-l încălzeau.

Lemnele-n sobă pe rând pocneau, trosneau,

Cățelu-n curte tot lătra la cei ce anunțau

că e Crăciunul și că sărbătoreau, nu doar pe Iisus pruncul,

dar și pe ei, toți cei care se iubeau.

Miros de cozonac și de sarmale fierte, o mămăligă aburindă,

Smântâna abia culeasă din borcane și o copilă ce părinții și-i colindă.

– Hai să-l băgăm în casă pe cățel! E frig afară și va îngheța…

– Dar știi tu de ce cățelul are blana sa?

– Știu, tăticuț, dar uite cum ar vrea să stea și el cu noi și nu în cușca sa.

– Ei bine, draga mea, fugi și adu cățelul… dacă tu asta vrei și de-i dorința ta.

Brăduțul de pe hol cuminte aștepta ca mica fetișcană să vină a-i cânta.

”O, brad frumos, cu cetina tot verde! Tu ești copacul minunat ce inima o vede.”

– Nu e așa colindul, fata mea!

– Știu mămicuță, dar lui îi va plăcea.

Hai cățeluș și pisicuță, brăduțului să-i colindăm

Apoi să ne jucăm prin casă, cu toții să ne bucurăm!

Brusc, doi băieței, un soț, un câine și-o pisică, în fața ei cu toții așteptau

ca mama ce în prag stătea, să meargă a gusta din portocalele ce miroseau…

…mmm, a copilărie, da… aceasta e mireasma cea plăcută

care o duse-acolo, în lumea ei trecută, din inimă văzută…

Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

Copila de odinioară care fugea pe ici, pe colo-șa

nu s-a schimbat prea mult și nici nu va putea.

– Haideți, copii, la masă! E timpul să mâncăm,

apoi vom merge toți brăduțului să îi cântăm.

”O brad frumos, cu cetina tot verde,
Tu ești copacul minunat ce inima o vede…”

Text din seria Povești de decembrie