• Povestiri nescrise

    Povești de decembrie în imagini

    Povești de decembrie a fost un proiect tare drag sufletului meu. Iată cum arată în imagini ❤ Cu această ocazie vă invit să vă abonați si pe canalul meu de Youtube. De anul viitor vă pregătesc multe surprize și acolo. ? Lăsați-vă încântați de minunatele ilustrații și dacă v-a plăcut spuneți-mi într-un comentariu. Revin mâine cu urările pentru Anul Nou! ? [youtube https://www.youtube.com/watch?v=DOfv3Q0qRIo&w=645&h=363]

  • Povestiri nescrise

    Emoție cu gust mentolat

    Autor: Potecuța, Poteci de dor Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Era o zi în care părculeţul cu leagăne din faţa blocului meu era acoperit de alb. Chiar şi leagănul meu preferat, primul din stânga, părea încremenit sub stratul generos de zăpadă care-l acoperea. În casă însă nimic nu părea la fel de liniştit. Mama se agita în bucătăria plină de vase iar tata era ocupat cu sticle şi pahare pentru colindători, nici el nu se arăta dispus să mă ajute cu poezia aia. Mi se părea ciudat, simţeam că se întâmplă ceva dar nu înţelegeam prea multe. La un moment dat, a venit bunicul la noi şi mama mi-a spus că mergem amândoi…

  • Povestiri nescrise

    Odăița cu tavan albastru

    Autor: Adriana Tîrnoveanu, Înșiră-te mărgăritare Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Un prieten drag mie îmi spunea că dacă pui în tigaie, de la început, condimentele, mâncarea capătă alt gust, unul mai plin, mai savuros. Zicea el că totul se amestecă ca într-un ritual și că se împrumută unul de la altul, după combinații de ele știute. Era sigur că voi zâmbi a mirare, căci nu reușise să facă pe nimeni să-l creadă. Nu l-am crezut nici eu, dar, de atunci, de fiecare dată, pun condimentele de la început. Așa sunt construită, zâmbesc neîncrezător, dar, deseori, îmi port oamenii și amintirile în gesturi care mă surprind dar îi cuprind. Ce mirat ar fi el…

  • Povestiri nescrise

    În seara de Ajun

    Autor: Camelia Maria Cîmpean, Toamna mea Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Ani de zile ne-am chinuit, eu și fratele meu, să-l prindem pe Moș Crăciun. Am fi vrut să ne spună povești, despre cum este acolo, la el acasă, de unde are bani pentru atâtea jucării, cum poate intra pe gaura cheii și cum ajunge la toți copiii din lume în aceeași seară?! Am încercat să dormim cu rândul, câte două ore fiecare, întâi el că era mai mic, și apoi eu, ca soră mai mare ce mă aflam, așa cum scria acolo, în cărțile de aventuri pe care le devoram împreună. Nu ne-a ieșit. Adormea el primul și, când mă…