• Povestiri nescrise

    În seara de Ajun

    Autor: Camelia Maria Cîmpean, Toamna mea Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Ani de zile ne-am chinuit, eu și fratele meu, să-l prindem pe Moș Crăciun. Am fi vrut să ne spună povești, despre cum este acolo, la el acasă, de unde are bani pentru atâtea jucării, cum poate intra pe gaura cheii și cum ajunge la toți copiii din lume în aceeași seară?! Am încercat să dormim cu rândul, câte două ore fiecare, întâi el că era mai mic, și apoi eu, ca soră mai mare ce mă aflam, așa cum scria acolo, în cărțile de aventuri pe care le devoram împreună. Nu ne-a ieșit. Adormea el primul și, când mă…

  • Povestiri nescrise

    Crăciunul veșnicei iubiri

    Autor: Simona Poclid, Salcâm plâns Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Aveam obrajii roșii și mă dureau fălcile de la atât de mult râs. Luam săniuța și îl strigam pe fratele meu, cu nouă ani mai mic, care se împiedica mereu, din cauza ghetelor prea mari pentru el. Hai odată, B., îi spuneam eu, iar el scâncea precum un câine abandonat. Era greu să-l vezi mergând, căci stratul de zăpadă era mai înalt decât el. Mama îl îmbrăca gros, iar el de abia își mișca picioarele. În mâini ținea strâns o bucată de carne prăjită. După câteva minute, carnea îngheța și el mușca greu din ea, molfăind plictisit. Așezat pe săniuță, se uita pierdut…

  • Povestiri nescrise

    Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

    Text și ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Din pragul ușii tot privea în casă, de parcă ar intra și n-ar intra. Adineori era doar o copilă care fugea pe ici, pe colo-șa. Miros de portocale desfăcute și cozonaci ce-n sobă se umflau, Pisica ce torcea în colțul ăla și glasuri de copii ce colindau. O mamă și un tată glumind se tachinau, Râzând apoi cu hohot căminu-l încălzeau. Lemnele-n sobă pe rând pocneau, trosneau, Cățelu-n curte tot lătra la cei ce anunțau că e Crăciunul și că sărbătoreau, nu doar pe Iisus pruncul, dar și pe ei, toți cei care se iubeau. Miros de cozonac și de sarmale fierte, o mămăligă…

  • Povestiri nescrise

    Cizmulițele negre

    Autor: Monik, Dimensiunea unei zile Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori În orașul meu iarna se instala pe vremuri abrupt, fără prevenire. Umiditatea specifică climei din preajma mării, făcea să plouă zile în sir, fără oprire, de la sfârșitul lui noiembrie, șiroaiele prelingându-se pe zidurile caselor, școlilor, magazinelor, instituțiilor și peste hainele noastre care dezvoltaseră între timp o rezistență la apă și chiar peste sufletele noastre puse la adăpost, atât cât puteau ele fi adăpostite. Tiptil, întunericul se infiltra prin toate arterele orașului, năpădindu-l, se întindea peste asfaltul lucios puțin după ora 16, într-o liniște deplină, lăsând să vorbească susurul obișnuit al străzii, vehiculele cu motoare vechi turate să nu-și piardă hârâitul…