Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

Text și ilustrații: Anaphielle, Dana Codori

Din pragul ușii tot privea în casă, de parcă ar intra și n-ar intra.

Adineori era doar o copilă care fugea pe ici, pe colo-șa.

Miros de portocale desfăcute și cozonaci ce-n sobă se umflau,

Pisica ce torcea în colțul ăla și glasuri de copii ce colindau.

O mamă și un tată glumind se tachinau,

Râzând apoi cu hohot căminu-l încălzeau.

Lemnele-n sobă pe rând pocneau, trosneau,

Cățelu-n curte tot lătra la cei ce anunțau

că e Crăciunul și că sărbătoreau, nu doar pe Iisus pruncul,

dar și pe ei, toți cei care se iubeau.

Miros de cozonac și de sarmale fierte, o mămăligă aburindă,

Smântâna abia culeasă din borcane și o copilă ce părinții și-i colindă.

– Hai să-l băgăm în casă pe cățel! E frig afară și va îngheța…

– Dar știi tu de ce cățelul are blana sa?

– Știu, tăticuț, dar uite cum ar vrea să stea și el cu noi și nu în cușca sa.

– Ei bine, draga mea, fugi și adu cățelul… dacă tu asta vrei și de-i dorința ta.

Brăduțul de pe hol cuminte aștepta ca mica fetișcană să vină a-i cânta.

”O, brad frumos, cu cetina tot verde! Tu ești copacul minunat ce inima o vede.”

– Nu e așa colindul, fata mea!

– Știu mămicuță, dar lui îi va plăcea.

Hai cățeluș și pisicuță, brăduțului să-i colindăm

Apoi să ne jucăm prin casă, cu toții să ne bucurăm!

Brusc, doi băieței, un soț, un câine și-o pisică, în fața ei cu toții așteptau

ca mama ce în prag stătea, să meargă a gusta din portocalele ce miroseau…

…mmm, a copilărie, da… aceasta e mireasma cea plăcută

care o duse-acolo, în lumea ei trecută, din inimă văzută…

Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

Copila de odinioară care fugea pe ici, pe colo-șa

nu s-a schimbat prea mult și nici nu va putea.

– Haideți, copii, la masă! E timpul să mâncăm,

apoi vom merge toți brăduțului să îi cântăm.

”O brad frumos, cu cetina tot verde,
Tu ești copacul minunat ce inima o vede…”

Text din seria Povești de decembrie

12 thoughts on “Ce nostalgie! Dar și ce fericire!

  1. O poveste versificata, cu miros de bucurie, pace, fericire si muuulta IUBIRE inocenta de copil visator. Minunat ! Felicitari autoarei Dana Codori si tie pentru povestile superbe care ne încalzesc sufletele.
    Un Weekend magnific, draga Mona !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Spirala

De sus, din cabina camionului, lumea pare mică și insignifiantă. De multe ori când rulez cu o viteză de siguranță, mă gândesc cum ar fi să calc accelerația până la podea și să merg drept înainte, fără să îmi mai pese. Un Dumnezeu al șoselelor, al lumii întregi. Aș nimici totul în cale și nu […]