Nescrisele mele

Colțul meu de Rai

Se spune că există pentru fiecare un loc în care timpul își ia o pauză. Un loc în care liniștea se amestecă cu aerul și inspiri doar bine. Așa se spune. Că undeva ar exista un asemenea tărâm. Dar nicio hartă a lumii nu îl poate arăta. El se găsește doar în amintiri. Ori în senzații. Sau pur și simplu în unele nuanțe care îmbracă gânduri.

Aveți idee despre ce vorbesc? Unii îl numesc simplu: acasă, alții: dor. Eu îi spun: Colțul meu de Rai.

Așa mă saluta fiecare dimineață.

E o palmă de pământ de pe un munte oarecare. În fiecare vacanță de vară eram acolo. Nu e acasă, e copilărie. E iarbă proaspăt cosită, lapte muls direct în cană, câte o Bisisică ce îmi storcea și ultima brumă de răbdare și îmi rupea bețele de ciudă că nu voia nicicum să se lase condusă spre casă, e pădure de brazi cu o cingătoare de zmeuriș, e pârâu vesel care curge mereu neperturbat și îmi indică drumul spre colțul meu de Rai

De peste trei ani nu am fost acolo. Îmi era dor, cum doar un dor adevărat poate fi. Da, îmi lipsea și casa copilăriei și cea a bunicilor, prietenii și oamenii dragi, da! Însă, în momentul când ne-am hotărât să ne petrecem concediul în România, gândul mi-a zburat spre oaza mea de bine. Spre acel loc despre care se spune că ar exista pentru fiecare.

Să îl descriu ar fi în zadar. Cum poți scrie despre un inspir mai lung ca un oftat? O liniște cu gust de amintire?

Tot ceea ce simt când sunt acolo e atât de personal, atât de al meu, încât oricâtă măiestrie aș avea în a alipi litere, nu mi-aș putea cuprinde sentimentele care mă mângâie când sunt în Colțul meu de Rai.

Și am pornit la drum 🙂

Pădurea mea iubită am găsit-o neschimbată

Nici nu băusem cafeaua 🙂

Am dat un ocol casei

Încă una și gata 🙂

Sunt fericită că am reușit să îl revăd. Mi-am încărcat inima cu tot ce aveam nevoie și nici nu știam că îmi lipsea. Am revenit acasă zâmbind și bucuroasă. Bucuroasă că și bucățile mele de suflet au avut ocazia să își contureze amintiri.

Am pornit în explorare

Am gustat vată pe băț de pe cerul meu albastru

La umbra acestor brazi mi-am revăzut frânturi din copilărie

V-am spus că aici timpul s-a oprit demult…

În “pârău” cum spunea bunica 🙂

Am vrut să pozez un pește…a fost mai rapid ca mine 🙂

Un pic de ajutor din partea omului

Un rest de… să-i spun inocență…

Descoperim natura și… broaștele 🙂

Și… la revedere Colțul meu de Rai… pe data viitoare!

Mi-am pus și cartea mea nescrisă în buzunarul minții și am revenit dornică să continui să zbor.

Să scriu… să îmi fiu…


Recomandarea de azi:

Sursa foto: libris.ro

O puteți comanda aici:

Libris, Elefant, Cartepedia, Cărturești


*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.

10 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *