• Nescrisele mele

    Colțul meu de Rai

    Se spune că există pentru fiecare un loc în care timpul își ia o pauză. Un loc în care liniștea se amestecă cu aerul și inspiri doar bine. Așa se spune. Că undeva ar exista un asemenea tărâm. Dar nicio hartă a lumii nu îl poate arăta. El se găsește doar în amintiri. Ori în senzații. Sau pur și simplu în unele nuanțe care îmbracă gânduri. Aveți idee despre ce vorbesc? Unii îl numesc simplu: acasă, alții: dor. Eu îi spun: Colțul meu de Rai. Așa mă saluta fiecare dimineață. E o palmă de pământ de pe un munte oarecare. În fiecare vacanță de vară eram acolo. Nu e acasă,…

  • Nescrisele mele

    O ținere de mână

    Era moale pieptul lui. Și mirosea a bine cu arome de tutun. Îmi lăsam capul mângâiat de bătăile inimii sale și îi ascultam vorbele șoptite. Așa îmi erau serile când camera îmi era făcută din turtă dulce și patul îmi era acoperit de un baldachin țesut de zânele din povești. Iar eu stăteam în brațe la tata și îl vedeam transformându-se în prințul care salvează prințesa. Îmi place să cotrobăi prin rafturile prăfuite, pline de amintiri. Să retrăiesc poveștile, să aud din nou tic-tac-ul care îl ținea în viață. A venit și ziua când nu l-am mai auzit. Oricât m-am străduit. La fel ca altădată, m-am cuibărit lângă el și…