Aud un scâncet, mic de tot, cred că doar urechea mea antrenată îl poate percepe. Cu ochii închiși și cu viteza fulgerului, pun mâna pe el și îi bag sânul în gură, să-i pun dop. Nu de alta, dar mi-l trezește pe cel mare care doarme, bine merci, cu un picior pe mine. Îmi vrea binele, îmi limitează mișcările, pentru a începe sportul de dimineață. Ăsta micu’ suge, suge. Bun, e cinci dimineața, deci începe ziua. Îmi enumerez în minte niște puncte importante ale zilei. Ce-i dau la micul dejun, poate reușesc să merg la baie…ațipesc…
“Uoa, Uoa, Uoaaaaa!!!”
Ce, unde, când? Ți-ai scăpat dopul din guriță? “Șșș cu mami, că-l trezești pe frate-tău!”
Prea târziu…
–Șilip (tradus: Filip). Micuch, Ochișori.
-Bună dimineața, Soare! (e abia șase dimineața, la naiba!) Dă-i un pupic lui mami! Stai! Stai! Poți să-i dai și lui, dar încet, că-l faci plăcintă!
-Nu plăcintă! Mângâiat! L-ai mângâiat mămică, dar mâna mea care ți-a susținut toată greutatea nu prea e de acord cu “nu plăcintă”, însă, în fine, am evitat un accident. Hai să începem ziua, că de dormit…eh! Am timp, peste vreo doi ani.
Începem îmbrăcarea, hmmm merge mai repede decât se aștepta vezica mea, care mai trebuie să aibă răbdare.
Uoa, uoa – fundal sonor. Știu, îți e foame, dar mai ai puțintică răbdare să termin cu ăstă mare.
-Dințișoriiiii!
-Da, hai să-i spălăm, doar stai un pic să-l calmez pe ăsta micu’ Șșș, taci cu mama, mai ia și suge un pic să-ți stâmperi foamea că termin imediat. Damian! Nu te duce singur în baie. Așteaptă-mă, te rog frumos!
Bun! Spălat pe dinți. Îmbrăcat, schimbat bebe. Ieșim în sfârșit din dormitor. E ora șapte. Ne-am mișcat repede.
-Hai, măi micuțule, să papi și tu! Poate adormi un pic.
-Mamiiiii, foame!
-Da, iubire. Îți face mami imediat, stai să adoarmă Filip.
–Ouă!
-Îți fac ouă dacă vrei.
–Amiaaaaan (tradus: Damian, un pic peste limita de decibeli suportabili)
-Bine, mama. Tu îți faci.
–Brânză!
-Ai răbdare că facem imediat ouă!
–Frunze! adică frunze de pătrunjel
-Îți dau și frunze, stai doar un pic, te rog!
Așa… ai adormit în sfârșit…te rog să dormi măcar 20 de minute…
Facem ouăle. “Sparge unul, ah, l-ai scăpat, nu-i nimic mai îți dau unul”
–Iooooi mizerie!
-Da, dragule s-a făcut mizerie.Nu trebuie să-mi arăți, că știu!
Pus tigaia pe foc. Într-un final apoteotic am terminat. Omleta e pusă la răcit. A! Am timp să merg la baie! Trebuie să recunosc că am o vezică foarte răbdătoare.
-Damian unde ești? Hai să papi! Ce faci acolo (dulapul cu condimente)? Vai, dar ce ai pe față? Piper?!
–Spălăm!!!
-Stai mămică să-ți fac o poză, că nu o să mă creadă în veci taică-tău!
Avalanșă de strănut… asta e, poate nu o să mai faci…
-Hai să mâncăm!
-Mami pute!
-Ce pute? A! Pfuuu, hai să te spăl și mănânci după aceea. Dat drumul la apă, fdezbrăcat, spălat.
Uoa, Uoa, Uoa… Te-ai trezit? Deja?!
–Hi, plânge bebe! Brațe mami!
-Aud și eu că s-a trezit, hai să mergem!
–Nu, pișu picioare!
-Bine, fă! Dar repede că se răcește prea tare mâncarea și plânge Filip. Poate nu-ți trebuie acum, încercăm mai târziu… bravo,ai reușit! Hai să mergem!
-Gata, puiuț! De ce nu vrei să dormi dacă nu ești la mami în brațe?
–Nu pot! Ajute mami!
Ce, Doamne iartă-mă, mai e acum?
-Damian, de ce ți-ai băgat piciorul în oală?
–Putut!
-Văd și eu că ai putut… hai, gata! Pune-o la loc și mănâncă!
Mă așez pe scaun. Puiul mic doarme la sân, iar minunea mare mănâncă cu poftă o omletă rece. E liniște… vai ce liniște. Zâmbesc și mă uit la ceas. Au trecut două ore de când ne-am trezit. Două ore, doi copii!
P.S. Poza nu are nicio legătură cu realitatea. Cică așa ar fi la unele/unii ? Frumos, ce să zic? ?
Sursa foto: pinterest.ro
Cred ca sunt în masura sa te înteleg, însa mi-e greu sa accept neimplicarea taticului în aceasta scena tragi-comica, pe care am trecut-o de doua ori, cu doua partenere în aceasta dimensiune, însa în ambele cazuri, m-am implicat activ în aceste scene complexe si stresante, ce tin de alimentarea, cresterea, formarea si dezvoltarea personalitatii minunilor superbe, care întregeste si completeaza fiinta sublima, suprema, complexa, paradoxala, numita OM, facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, binecuvântat si instalat în aceasta “Gradina a Edenului” pentru a o lucra si a o pazi, însa acest om devenit inteligent, s-a opus TATALUI si facatorului sau, neascultând de EL, atragând astfel asupra sa, blestemul neascultarii, al carei consecinta este moartea si Locuinta ei, aceasta trecere care provoaca enorm de mare durere si suferinta, celor ce ramân în aceasta dimensiune, sub blestemul Legii, incapabili sa iasa singuri din “Matrixul” închis de “sarpele siret” care cu o inteligenta luciferica, a reusit sa însele mii de ani, perceptia simturilor, reusind sa convinga aceasta sublima creatie rational-sentimentala, ca raul este bine iar binele rau, rastalmacind ADEVARUL ABSOLUT, ATEMPORAL, ELIBERATOR, oferit de TATAL prin FIUL omului HRISTOS, pe care în urma cu doua milenii, cei la care a venit, L-au vândut si rastignit, mentinându-se pe ei si implicit omenirea întreaga, sub blestemul LEGII cunostintei pacatului si al mortii, alegând blestemul în locul binecuvântarilor promise parintilor lor, descendenti ai lui Avraam, Isaac si Iacov (Israel), însa azi, LUMINA LUMII straluceste puternic, iar “Antichristul” cu toate armatele întunericului va fi orbit de aceasta LUMINA DIVINA, ce va sa vina, peste întregul pamânt, iar întunericul constiintelor înselate de raul universal al minciunii si ipocriziei, va fi neantizat de LUMINA LUMII….
“Domnul Dumnezeu a luat pe om si la asezat în gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit.”
https://biblia.resursecrestine.ro/geneza/2
O zi binecuvântata cu bucurie, pace, liniste, sanatate, putere si întelepciune, de Dumnezeu Tatal, alaturi de minunile tale superbedraga Mona.
Mulțumesc Iosif!
Tati a fost și este implicat mereu. Fără el nu ajungeam să scriu despre asta, cred ? În aceea dimineață nu era acasă, de aceea cred că mi-a și rămas atât de bine întipărită în minte, încât a ajuns să fie așternută aici ?
Înteleg situatia, perfect. Stiu ce înseamna sa fii Mama autentica, d’aia îmi sunt dragi mamicile originale, care prin sacrificii de sine, ofera enorm, adeseori fara sa primeasca nimic de la partener, sau adeseori doar reprosuri si chiar violente nejustificate, ba uneori maltratae si violate de cel care si-a pierdut propria identitate, numit barbat si “cap” pe nedrept fiint mai degraba o “coada de topor”. Vai lor, acestor “entitati” inconstiente, ipocriti egoisti care în goana lor dupa placeri relative, efemere, trecatoare, ignora porunca sfânta a lui Dumnezeu, atragând asupra lor pedepsele blestemului neascultarii, scrise în Cuvântul lui Dumnezeu.
Sa fiti iubiti si fericiti, mereu în dragostea *TATALUI* sa traiti !
Vai, mami, eşti eroină!
Ai da timpul înapoi acum, că sunt mai măricei? 🙂
Da, da, merci! ?
Nuuuu! A fost frumos, erau drăgălași, dar acum e mai ușor, mai altfel. Fiecare etapă cu frumusețea ei. Mie mi-a ajuns bebelușia ??
Asa, cand citesti, este hazlie povestea! Râzi! Te amuzi! M-am amuzat si eu, dar cand tu esti personajul principal, cu greu iti vine sa te amuzi!
Insa este o nemaipomenut de frumoasa perioada!
Numai bine!
Este într-adevăr frumos! Acum râd și eu când citesc. Și când îi văd deja mari îmi vine să zic că nu am fost eu ceea din dimineața aceea. Fiecare etapă cu greutățile ei. Însă toate au în comun râsul și se comstruiesc amintiri minunate!
Mulțumesc pentru popas și semn. O duminică minunată să ai!