• Nescrisele mele

    Vasile

    Există o lume ascunsă privirii care a uitat să mai vadă. O lume ascunsă, inclusiv timpului. Unii ar spune că, dacă vrei minute în plus, acolo e locul de unde le poți împrumuta. Vasile era norocos. Acea lume, pentru el, era acasă. Norocos îl numesc eu. Dar ce știu eu? Eu nu am trăit niciodată acolo. Însă, când l-am văzut prima oară, hipotalamusul meu a prins viață. Îmi vine să râd… Auzi! Să folosești un cuvânt ca hipotalamus, când încerci să vorbești despre Vasile!El nu le are cu astea. De fapt, el nu le are cu nimic. El știe doar să trăiască. Și mi-a fost evident că el a trăit.…

  • Recenzii nescrise

    Planeta Paradis

    Dragă, Petru Îți mulțumesc! Mi-au plăcut întotdeauna oamenii care își identifică visul și pasiunea și își făuresc cu mâinile lor aripile, încercând să zboare. Poate la început sunt mai temători, mai precauți și zborul lor nu este unul impresionant, dar zi după zi, an după an, cu fiecare încercare, plutirea lor devine naturală. Visele iau forma unor aripi veritabile, care îi poartă spre reușită și împlinire. Pentru mine, Petru Racolța este unul dintre acești oameni. Un exemplu și o speranță. Când a vorbit într-un articol, pe blog, despre o dublă lansare de carte, cărți scrise de el – Planeta Paradis și Povestirile unui maramureșean, vol.II –, nu am stat nicio…

  • Nescrisele mele

    Am timp!

    În fiecare zi realizez că sunt de modă veche. O învechită cu haine cernite cu prea multă politețe și așteptări. Cred în familie. Da, în cea tradițională. Asta însemnând doi oameni care se iubesc, se respectă. O echipă care a ales să treacă prin viața asta de mână. Asta înțeleg eu prin tradițional. Jumătatea mea îmi povestește o sâmbătă obișnuită în universul lui de copil: “-Conașule, e bună cafeaua? Mai vrei zahăr, frișcă? -E perfectă, coniță. Mulțumesc!” Eu îi răspund cu bucățica mea de realitate: “-Spor la treabă! Să nu-ți uiți coasa. Mulțumesc că ai făcut focul și ai adus lemne în casă. Mă cam dor spatele, știi. Dar stai…