Atunci și mereu

De foarte multe ori îmi imaginez viața mea ca pe o carte. O carte nescrisă, nerăsfoită de nimeni, doar simțită de sufletul meu. Este o carte simplă. Cred că nu are nici coperți, pentru că deseori e vulnerabilă și nimic nu pare să o protejeze. Sunt doar clipe aliniate care nu au neapărat sens, dar sunt înșiruite destul de ordonat și se vor tot așterne încet, până ce brusc se vor opri. Nu va mai fi nimeni să deseneze ultimul punct, vor fi doar pagini umplute de timp trecut.

Da, viața mea e o carte simplă. Însă are două mari părți. Partea întâi și partea a doua. Înainte și după. Atunci și mereu. Iar cele două, în zile anume, se pun pe povestit…

Atunci: Acum exact 7 ani m-ai lăsat în urmă. Îți amintești?

Mereu: Bineînțeles că da! Am avut cel mai întemeiat motiv. Am făcut-o pentru puiul meu!

Atunci: Și nu ai regretat deloc? Mai știi cum era să poți face planuri, să te gândești doar la tine și să trăiești exact așa cum vrei? Să ai timp, să te bucuri de liniște, să dansezi în plină zi și să te lași iubită oricând și oriunde!

Mereu: Îmi vine să îți sărut naivitatea și să-ți îmbrățișez micul tău univers! Da, uneori îmi e greu, uneori mă întorc și recitesc zilele din prima parte a cărții mele. Și zâmbesc, mă bucur, îmi amintesc. Însă, o bătaie de inimă ca fâlfâitul unor aripi de fluture îmi întoarce paginile și mă duce cu sufletul la întâmplările mele perfecte și redevin cea de azi, cea care sunt mereu.

Atunci: Și ce ești tu? Cine ești tu?

Mereu: Sunt mamă! Acum exact 7 ani, Damian, minunea mea mare, a pus prima clipă pe hârtia albă care a devenit începutul mereu-ului meu, a celei de-a doua părți a vieții mele. Și totul s-a schimbat. Tu te-ai născut odată cu el. Cartea mea nescrisă s-a împărțit. În înainte și după. În atunci și mereu.

Și am scris momente cu peniță ruptă din iubire. Și am renăscut și am început să trăiesc altfel. Un altfel firesc, un altfel al meu. Al meu, mama! Mama lui! Sute de ieri, azi și mereu!

Atunci: Mă bucur pentru tine, deși nu înțeleg. Nu am cum. Eu sunt ceea ce ai fost înainte, iar înainte nu știai. Nu știai ce înseamnă, nici că ți-ar lipsi ceva, erai fericită și împlinită.

Mereu: Nici azi nu-mi lipsește nimic, sunt fericită și împlinită. Nu știu nici acum cum și ce va fi în continuare. Dar știu că voi fi mamă mereu!

La mulți ani, minunea mea! La mulți ani, Damian! Să ne fie povestea frumoasă mereu!

Image by GimpWorkshop from Pixabay