• Nescrisele mele

    Atunci și mereu

    De foarte multe ori îmi imaginez viața mea ca pe o carte. O carte nescrisă, nerăsfoită de nimeni, doar simțită de sufletul meu. Este o carte simplă. Cred că nu are nici coperți, pentru că deseori e vulnerabilă și nimic nu pare să o protejeze. Sunt doar clipe aliniate care nu au neapărat sens, dar sunt înșiruite destul de ordonat și se vor tot așterne încet, până ce brusc se vor opri. Nu va mai fi nimeni să deseneze ultimul punct, vor fi doar pagini umplute de timp trecut. Da, viața mea e o carte simplă. Însă are două mari părți. Partea întâi și partea a doua. Înainte și după.…

  • Nescrisele mele

    O poză și niște gânduri

    Azi a fost o zi mai grea. Mai plină de mine. Un mine nu prea frumos, fără artificii, doar presărată cu un a fi. Viața nu are filtre, nici butoane de like, iar uneori e doar… viață. Sau doar o simplă zi. Însă, mi-am amintit de o poză și niște gânduri… O poză cu mine și Damian, minunea mea mare, nici nu visam atunci, că peste foarte puțin timp va apărea și Filip, minunea mea mică! Și niște gânduri respirate pentru amândoi: AȘ VREA… As vrea, copilul meu drag, să te feresc de toate relele, dezamăgirile și suferințele lumii. Dar, nu pot trăi în locul tău! Aș vrea, să te…

  • Nescrisele mele

    Și tatăl are glas

    Îmi aduc și acum aminte începuturile relației noastre. Când te-am văzut prima dată, când am simțit că inima mea începe sa-ți aparțină, momentul când mi-am dorit cu tot sufletul să fii a mea pentru totdeauna. Și câte vise, planuri, speranțe, trăiri! Și am fost norocos! Toate, încet, mi s-au împlinit. Ai devenit a mea. Soția, prietena și confidenta mea. Sincer, în acele momente nu îndrăzneam să-mi doresc ceva mai mult… Și iată că a venit! A venit momentul când din femeie te-ai transformat în mamă! Mama copiilor mei. Sunt și am fost nespus de fericit! Uneori nu-mi puteam imagina că te pot iubi mai mult. Au fost și momente când a…

  • Nescrisele mele

    La mulți ani, mama!

    Ușa s-a deschis pe nesimțite. Am simțit doar o ușoară adiere, care însă nu m-a oprit din lucru și atât. Nu am dat importanță, eram foarte concentrată la ce făceam. La un moment  dat, am simțit că sunt privită. Știți acel sentiment că de undeva, cineva se uită la tine. Nu vezi pe nimeni, dar știi foarte bine că ceea ce simți este cât se poate de real. Mi-am ridicat privirea din laptop și oprindu-mi, în ultimul moment, un strigăt de uimire, am poposit asupra unor ochi mari albaștri. Două picături de rouă se uitau atent la mine și parcă voiau să mă învelească cu cerul desenat sub genele lungi…