Atunci și mereu

De foarte multe ori îmi imaginez viața mea ca pe o carte. O carte nescrisă, nerăsfoită de nimeni, doar simțită de sufletul meu. Este o carte simplă. Cred că nu are nici coperți, pentru că deseori e vulnerabilă și nimic nu pare să o protejeze. Sunt doar clipe aliniate care nu au neapărat sens, dar […]

Și tatăl are glas

Îmi aduc și acum aminte începuturile relației noastre. Când te-am văzut prima dată, când am simțit că inima mea începe sa-ți aparțină, momentul când mi-am dorit cu tot sufletul să fii a mea pentru totdeauna. Și câte vise, planuri, speranțe, trăiri! Și am fost norocos! Toate, încet, mi s-au împlinit. Ai devenit a mea. Soția, […]

La mulți ani, mama!

Ușa s-a deschis pe nesimțite. Am simțit doar o ușoară adiere, care însă nu m-a oprit din lucru și atât. Nu am dat importanță, eram foarte concentrată la ce făceam. La un moment  dat, am simțit că sunt privită. Știți acel sentiment că de undeva, cineva se uită la tine. Nu vezi pe nimeni, dar […]

Azi scriu despre mine, mama

Nu știu când am încetat în a-mi dori să fiu mamă. Probabil, undeva în haosul vieții mele de atunci. După vreo cinci ani de încercări. Am renunțat. M-am resemnat că această “artă” nu e pentru mine. Nu aș fi fost prima și cu siguranță nici ultima. M-am oprit din a visa, nici nu știam cu […]