De același autor

  • De același autor

    Povești în DoMino(r)

    Mi-a căzut dimineață în cap(ul) patul(ui), raftul cu cărți de deasupra lui. A patului, dar, însă și a capului, se înțelege. La ce durere m-a luat, putea fi vorba și de pat până la urmă. În fine… M-am ridicat (din pat de data asta) și mi-am agățat privirea direct de oglinda cu cui din cameră. Nu mică îmi fu mirarea să văd cum flutura pe post de pălărie o carte de povești de zici că aveam un fund (pe cap) de barcă de hârtie. Dar cui să-i mai ardă acum de râs? Și numai ce aud din spatele meu o voce Bar(it)onală: O, domni cu ifose, aflați acuma Că înțelepților…

  • De același autor

    Negocieri în familie. Ro

    -Am terminat! Puteți să veniți, vă rog? -Ați auzit ce a zis mama, haideți! Am vorbit deja despre asta și nu e cazul să mai repet, ne-am înțeles? A muncit foarte mult, e un proiect care îi aduce satisfacții și noi avem datoria morală să o susținem! -Dar nu pricep de ce trebuie să facă o prezentare în fața noastră. Ce știm noi despre campanii publicitare? -Știți mai multe decât credeți! Oricum, ajunge! O vom ajuta cu tot ce putem și cu asta basta! -Vă mulțumesc! După cum știți deja am fost selectată să prezint un produs pe care îl consider util și pe care l-aș recomanda și altor persoane.…

  • De același autor

    Bijuterii pe portativ

    De fiecare dată când aleg să spun o poveste mă gândesc cum să încep. Contează începutul. În orice. Primul cuvânt, prima pagină, prima impresie. De data aceasta am simțit că trebuie să fac alfel. Mi-am imaginat că am o cutiuță de bijuterii muzicală pe care atunci când o deschid, pe lângă acorduri se aud și cuvintele mele încă nescrise. Deci am ales să las notele muzicale să le scrie. Să se așeze fiecare pe portativ, în timp ce eu vă povestesc despre femeile prețioase din viața mea și cum aș vrea să le ofer un strop de bucurie și să le pun în valoare frumusețea naturală. Dați play, iar când…

  • parchet
    De același autor

    ZOOM pe parchet

    Când intru în imaginație, călătoresc într-un întreg univers. Mă folosesc de toate simțurile și creez imagini mentale cărora le dau viață. Nu doar prin a le succede una câte una. Le dau glas și sentimente. Le pun culoare în simțiri și aromă în trăiri. Fiecare dintre ele au harul și darul de a spune povești.  Povești unice. Blânde. Calde. Fiecare au darul și harul de a mă duce acasă. Acasă… Un cuvânt dor. Așa îl numesc azi, când mii de kilometri mă despart de locurile care mi-au sădit în suflet rădăcini. Noroc că există tehnologie care să mă ajute să fiu mai aproape de toți cei dragi ai mei. Și…