Mă uitam la gheața din ochii lui și încercam să îi vorbesc cu aer cald, pentru a-l revedea. Cândva, îmi amintesc că în spatele negrului, acum înghețat, zărisem un suflet de om. Mi-a și zâmbit adeseori, pierdut în iubire și devotament. Acum mă dezbrăcase de toate păcatele mele și dorințele trupești și avea de gând […]
Category: Nescrisele mele
Sfârșitul dimineții
Dimineața era încremenită, cum au fost toate în ultima vreme. O amorțeală nefirească a pus stăpânire pe colțul acela de lume și nimic nu părea că o va mai alunga vreodată. Casele, mici forme geometrice perfect conturate, dormeau în spatele liniei de gard viu. Strada era tolănită la soarele abia ivit ca un șarpe negru […]
Locul unde mai trăia ziua (fragment)
-Lăsați-mă să trec! Trebuie să-l văd! Unde este? După ușa asta? O trânti de perete cu o furie dezlănțuită, încât foile de pe birou începură să zboare prin toată încăperea. Aici, aerul era stăpânit de un domn în vârstă care nu-și arăta deloc anii în ochii celorlalți. Cu o privire fixă, se ridică și se […]
Ceva. Orice. Sau nimic
Simt că trebuie să scriu. Ceva. Orice. Sau nimic. Doar să îmi las iar degetele să alerge pe tastatură și să umple o foaie albă. Să scriu, să simt, să fiu. De mai bine de o săptămână nu am mai deschis laptopul. L-am lăsat pe birou și nu i-am aruncat nicio privire. De fapt, cred […]
Am fost doar o frunză
A fost ce-a fost, dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit și nici eu nu aș fi aflat. A fost odată un copac. Străjuia falnic un ținut desprins din oglinda viselor. O frumusețe, abia dată în pârg, putea fi observată peste tot. Jocuri de lumini, ochiuri de apă cristalină,orchestrele naturii oferind un concert […]