Când eram mică și mergeam în vacanță la bunici mă plimbam foarte mult. Pe dealuri, pe cărări ascunse, plecam în drumețiile oamenilor mari, cu bucuria copiilor mici. Dacă o luam prin spatele casei, cam după aproximativ o jumătate de oră de mers, descopeream o cărare ce părea că duce la soare. O puteai urmări cu […]
Category: Nescrisele mele
Prologul împăcării
“Nu fi supărată, te rog! Lasă-mă să-ți explic!” “Sunt convinsă că ai explicația la îndemână. Permite-mi însă să nu vreau să o ascult, încă! Permite-mi să mai fiu un pic supărată!” “Nu te înțeleg, iubirea mea. Știu că nu ți-a picat bine ce am făcut, dar dacă ai avea un pic de răbdare și bunăvoință […]
Litera din mână
Mulțumesc pentru curajul suflat în aripi. Am scris prima mea poezie. Ar fi trebuit să aibă urmele unui creion și ridurile hârtiei mototolite. Dar iat-o aici, expusă. Acum… fie ce-o fi! Dacă asta era tema ? Să-nveți să zbori nu e ușor! Mă tachina mereu un gând, fără astâmpăr, Dar cum să te agăți de-un […]
Povestea mea e și a ta
Îmi place povestea mea. Pentru că în ea, eu sunt eroina. Și na! Ca orice om (sau aproape) îmi place să fiu în centrul atenției, atunci când atenția e venită din partea cui trebuie 🙂 Povestea mea e și a ta. La fel ca în cazul tău, e un cumul de factori: ce am văzut, […]