• Nescrisele mele

    Ce înseamnă O carte nescrisă pentru mine și ce vă oferă vouă?

    Drumul meu în blogosferă a fost foarte sinuos. Am trecut de la a scrie despre mine, mama, la a-mi așterne gânduri De(spre) mine, înspre voi și acum, iată-mă aici. Un site abia ivit în online, un nou și un altfel de început. Pașii premergători i-am descris în textul Trece timpul și într-un articol scris în cadrul competiției SuperBlog – Strada Speranței nr. 3 – așadar nu voi reveni asupra lor. Acum vreau să îmi trasez foarte bine obiectivele acestui drum pe care am pășit. Pentru mine, dar în special pentru voi. Să știți ce anume veți găsi pe O carte nescrisă, în cazul în care alegeți să o răsfoiți. Am…

  • Miercuri descoperim

    Străduța de iluzii la Miercuri descoperim

    Sunt Diana, sau așa îmi place să cred… de fapt sunt o iluzie. Îmi place ciocolata – în orice fel. Îmi plac oamenii pozitivi, de la care am ce învăța. Îmi place primăvara. Îmi place verdele. Însă, cel mai mult îmi place să rătăcesc printre cuvinte. Illusion’s Street Asta spune Diana despre ea. A omis să zică cât de mult ne place nouă să rătăcim printre cuvintele ei. Să ne plimbăm pe străduța ei de iluzii! Azi la Miercuri descoperim o cunoaștem pe Diana și Străduța ei de iluzii! Mă plimb pe Illusion’s street de ceva vreme și vă spun sincer, de fiecare dată am lipit un zâmbet pe față.…

  • Povestiri nescrise

    Pulbere-n vânt

    Și iată-l ajuns la patruzeci de ani. Când a trecut timpul, nu știa și nici nu a apucat să îl întrebe. Așa e el. Aleargă în jurul tău, trecând pe lângă și prin tine, dar nu s-ar opri nici măcar preț de o clipă să te asculte. Stătea rezemat de tejgheaua unui bar uitat de Dumnezeu. Mirosea a tutun, alcool și sudoare. Berea din pahar părea un lichid galben, fără gust. Poate nici nu era bere. Poate era doar o poșircă făcută în baie de barman care se confunda cu decorul. Nu își mai sărbătorise de mulți ani ziua de naștere. Aritmetica neputinței și a singurătății nu îl interesa. Fiecare…

  • Nescrisele mele

    Trece timpul

    Într-o zi din luna septembrie, mi-am spus de ce nu? Mi-am pus caietul pe genunchi și am copiat pe un blog primul meu text, pe care am ales să îl arăt lumii. Dragul meu puiut, Iarta-ma pentru ca: 1. Te-am dorit enorm dar nu te-am vrut. Nu stiam ce o sa insemni pentru mine, pentru tatal tau, pentru viata noastra. Erai o simpla entitate care exista doar in mintea mea si nu reuseam sa te materializez. Imi era frica de tot ce vei aduce nou in micul nostru univers si aveam o frica nejustificata ca vei “strica” buna oranduiala a lucrurilor. 2. Nu te-am iubit de la inceput. Pentru mine…