• Nescrisele mele

    O ținere de mână

    Era moale pieptul lui. Și mirosea a bine cu arome de tutun. Îmi lăsam capul mângâiat de bătăile inimii sale și îi ascultam vorbele șoptite. Așa îmi erau serile când camera îmi era făcută din turtă dulce și patul îmi era acoperit de un baldachin țesut de zânele din povești. Iar eu stăteam în brațe la tata și îl vedeam transformându-se în prințul care salvează prințesa. Îmi place să cotrobăi prin rafturile prăfuite, pline de amintiri. Să retrăiesc poveștile, să aud din nou tic-tac-ul care îl ținea în viață. A venit și ziua când nu l-am mai auzit. Oricât m-am străduit. La fel ca altădată, m-am cuibărit lângă el și…

  • Nescrisele mele

    Mi-ai lăsat moștenire privirea

    Azi ai plecat. Te-ai uitat la mine și dus ai fost. Nu cred că ți-ai luat privirea cu tine. Cred că mi-ai lipit-o mie de inimă și tu ți-ai luat zborul, lăsând în urmă viața asta. Era necesar să-ți lași privirea. Altfel cum ai fi putut să pleci? Dacă ai fi văzut ce a creat joaca ta de-a supereroul, ți-ai fi aruncat capa și ai fi făcut cale întoarsă. Eu asta știu că a fost de fapt. O simplă joacă. Erai un pic sătul să-ți tot reglezi greutatea lanțurilor, care te țineau pe pământ și ai vrut să zbori. Nu pot să te văd ca un înger sau ca o…