-
Ana de Em Sava-recenzie
Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: noroc, fericire, iubire, frumusețe. O priveam pierdută în semne de întrebare. Cum pot exista toate deodată? Cum poți vorbi zâmbind despre lucruri pe care nici în cărți nu le poți citi fără a-ți ghemui sufletul? Dar ea împletea amintiri cu senzații. Le trecea prin inima ei și ni le împărtășea nouă, nepoților, cu resemnarea omului…
-
Ana de Em Sava (recenzie)
Titlul și autorul Ana de Em Sava Anul apariției 2020 Editura Editura Siono Număr pagini 313 Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: noroc, fericire, iubire, frumusețe. O priveam pierdută în semne de întrebare. Cum pot exista toate deodată? Cum poți vorbi zâmbind despre lucruri pe care nici în cărți nu le poți citi fără a-ți ghemui sufletul? Dar ea împletea amintiri cu senzații.…
-
Cum se citește EU N-AM FURIȘ dialoguri Marioneze de Vivi Gherghe
Da, să călcăm pe norii de albuș. Grămezile imense de spumă de albuș din cer mă atrăgeau atât de tare, că uneori simțeam așa o nevoie acută de a le atinge: să-mi înfig mâinile în ele așa cum visam și când mă duceam la bâlci – să bag mâinile în oalele vânzătorilor de vată pe băț să mă joc cu vălătucii. Numai că… ce mi-e cer, ce mi-e vată pe băț? Ambele îmi erau, practic, imposibil de realizat. Cerul era prea sus, iar bâlciul era deja bâlci. Nu de puține ori am visat și eu să merg prin cer, dar nu cu mașina și nici cu avionul. Să mă urc…
-
Odăița cu tavan albastru
Autor: Adriana Tîrnoveanu, Înșiră-te mărgăritare Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Un prieten drag mie îmi spunea că dacă pui în tigaie, de la început, condimentele, mâncarea capătă alt gust, unul mai plin, mai savuros. Zicea el că totul se amestecă ca într-un ritual și că se împrumută unul de la altul, după combinații de ele știute. Era sigur că voi zâmbi a mirare, căci nu reușise să facă pe nimeni să-l creadă. Nu l-am crezut nici eu, dar, de atunci, de fiecare dată, pun condimentele de la început. Așa sunt construită, zâmbesc neîncrezător, dar, deseori, îmi port oamenii și amintirile în gesturi care mă surprind dar îi cuprind. Ce mirat ar fi el…
