• Nescrisele mele

    Iubirea cu miros de simplitate

    Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum îi priveam pe bunicii mei, cu ochii mari, clipind doar a mirare. M-am trezit în universul lor, când încă îmi lipsea și conștiința sinelui, dar un sentiment de bine mă inunda în clipa când le treceam pragul. Detaliile de peste zi aveau să îmi devină importante în amintiri, abia peste câțiva ani. Azi îmi e sufletul împletit cu o lumină galben-tremurată, a unui bec ce mă fascina cum atârna direct din mijlocul tavanului. Casa mirosea a lemne arse, a mămăligă și a grajd. Un miros de trudă căruia îi trosneau fălcile de la căscat. Căuta odihna, iar lumina aceea părea să…

  • Nescrisele mele

    Unele lucruri sunt nemuritoare

    Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: noroc, fericire, iubire, frumusețe. O priveam pierdută în semne de întrebare. Cum pot exista toate deodată? Cum poți vorbi zâmbind despre lucruri pe care nici în cărți nu le poți citi fără a-ți ghemui sufletul? Dar ea împletea amintiri cu senzații. Le trecea prin inima ei și ni le împărtășea nouă, nepoților, cu resemnarea omului…

  • Poveștile d-nei Mira

    Bucăți de soare scăldate-n usturoi

    Astăzi a fost o duminică liniștită și calmă. M-am gândit cu drag la doamna Mira și fără să mai zăbovesc, am pornit să-i fac o vizită. În câteva minute, stăteam confortabil pe canapeaua din salonul dumneaei. Cafeaua și prăjiturile  în formă de poveste îmi erau perfect așezate în față, așa că am început să savurez fiecare înghițitură și fiecare cuvânt. Pregătirile începeau cu o zi înainte de Ajunul Bobotezei. Se ștergeau toate urmele lăsate de sărbătorile de iarnă, se deretica peste tot, până ce micuța casă sclipea de curățenie. Miroseau podelele a ud și a truda bunicii. Frecate cu o energie nemaivăzută, recăpătau culoarea pădurii. Noi, copiii, eu și verișorii…

  • Povestiri nescrise

    Odăița cu tavan albastru

    Autor: Adriana Tîrnoveanu, Înșiră-te mărgăritare Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori Un prieten drag mie îmi spunea că dacă pui în tigaie, de la început, condimentele, mâncarea capătă alt gust, unul mai plin, mai savuros. Zicea el că totul se amestecă ca într-un ritual și că se împrumută unul de la altul, după combinații de ele știute. Era sigur că voi zâmbi a mirare, căci nu reușise să facă pe nimeni să-l creadă. Nu l-am crezut nici eu, dar, de atunci, de fiecare dată, pun condimentele de la început. Așa sunt construită, zâmbesc neîncrezător, dar, deseori, îmi port oamenii și amintirile în gesturi care mă surprind dar îi cuprind. Ce mirat ar fi el…