Îmi vine uneori să-mi construiesc o prispă. Din lemn proaspăt, care miroase a verde amestecat cu urmele lăsate în noroi de viață. Ați mirosit vreodată lemnul? Atunci când pârâie sub mâini obosite, când se curbează după forma bătăturilor celor care-l mângâie. Are un iz aparte. Un iz de pământ și cer amestecate. Da, dintr-un astfel […]
Category: Nescrisele mele
Amintiri înzăpezite cu parfum de poveste și de iubire
De fiecare dată când se apropie sfârșitul de an sufletul îmi e colind. Îmi e rugăciune și (des)cântec, îmi e răsuflare și alb. Se cuibărește ușor în mine, murmurând mulțumiri că încă e, trasând pe luciul lacrimilor, care vor fi să vină, promisiuni de zâmbete viitoare și se lasă nins de amintiri. Amintiri înzăpezite cu […]
Jurnal nescris. Pagina cinci
Astăzi… sunt parcă mai obosită ca niciodată. Poate e vremea care se joacă cu mine, când acoperindu-mă cu ploaie măruntă ca boabele de linte, când amăgindu-mă cu un colț de soare rătăcit. Sau poate e și statul în casă, oblojind doi copii cu varicelă și rugându-mă să aibă mami dreptate și să o fi făcut-o […]
Jurnal nescris. Sar câteva pagini.
Afară e mai toamnă ca niciodată. O toamnă magnifică. A plouat toată noaptea și acum soarele zâmbește și se oglindește în fiecare ochi de apă. Ai spune că vrea cu tot dinadinsul să facă un caleidoscop al bucuriei. Dansează și frunzele, cântă și vântul. Peste tot e o mireasmă de început. Un paradox, știu. Dar, […]