• Nescrisele mele

    Amintiri cusute cu parfum de mere verzi

    Azi a plouat toată ziua. Parcă s-a hotărât cerul să plângă. Picăturile de ploaie băteau în geam sacadat. Creau o melodie greu de descris. Acorduri alandala, dar totuși atât de bine orânduite. Sticla acestuia devenise claviatura unui pian ușor dezacordat, dar auzul meu iubea acele sunete. Dirijorul acestei minunate orchestre a naturii era chiar vântul, iar când am deschis fereastra, invitând ploaia să cânte la fel de frumos și pe fața mea, o rafală mi-a umplut  nările cu mirosul ierbii, a frunzelor ude și parcă de nicăieri, cu parfum de mere verzi… M-am lăsat îmbrățișată și mângâiată de atingerea lui și m-am făcut mică, iar gândul m-a legănat spre o odaie…

  • Nescrisele mele

    Iubirea cu miros de simplitate

    Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum îi priveam pe bunicii mei, cu ochii mari, clipind doar a mirare. M-am trezit în universul lor, când încă îmi lipsea și conștiința sinelui, dar un sentiment de bine mă inunda în clipa când le treceam pragul. Detaliile de peste zi aveau să îmi devină importante în amintiri, abia peste câțiva ani. Azi îmi e sufletul împletit cu o lumină galben-tremurată, a unui bec ce mă fascina cum atârna direct din mijlocul tavanului. Casa mirosea a lemne arse, a mămăligă și a grajd. Un miros de trudă căruia îi trosneau fălcile de la căscat. Căuta odihna, iar lumina aceea părea să…

  • Poveștile d-nei Mira

    Bucăți de soare scăldate-n usturoi

    Astăzi a fost o duminică liniștită și calmă. M-am gândit cu drag la doamna Mira și fără să mai zăbovesc, am pornit să-i fac o vizită. În câteva minute, stăteam confortabil pe canapeaua din salonul dumneaei. Cafeaua și prăjiturile  în formă de poveste îmi erau perfect așezate în față, așa că am început să savurez fiecare înghițitură și fiecare cuvânt. Pregătirile începeau cu o zi înainte de Ajunul Bobotezei. Se ștergeau toate urmele lăsate de sărbătorile de iarnă, se deretica peste tot, până ce micuța casă sclipea de curățenie. Miroseau podelele a ud și a truda bunicii. Frecate cu o energie nemaivăzută, recăpătau culoarea pădurii. Noi, copiii, eu și verișorii…

  • Povestiri nescrise

    Iarna copilăriei

    Poveste de iarnă cu o portocală de… plastic Autor: Almona Țilea (Almona călătorește) Ilustrații: Anaphielle (Dana Codori) Mărturisesc că nu-mi place iarna nici în povești. Sunt friguroasă și numai gândul că trebuie să mă înfofolesc și să răzbat prin nămeți îmi dă fiori reci. Știu că vă uitați lung și nu concepeți că poate exista cineva care să nu iubească iarna. Vi se pare, probabil, că sunt insensibilă și nu mă emoționează primul fulg de nea ce mi se topește pe nas. Ori că nu mai știu ce este acela Crăciun. Cu brad și colinde, daruri, Moș Crăciun și miros de cozonac cald. Am cunoscut-o pe această doamnă Iarnă, demult,…